Eșantionarea ratează ceea ce se repetă
Omul verifică atât cât are timp: sume mari, poziții problematice cunoscute, totaluri. O abatere în limita toleranței este lăsată să treacă — corect, de fiecare dată. Aceeași abatere, repetată săptămână de săptămână, este un defect de proces care costă bani continuu, iar un eșantion nu poate vedea repetiția: nu are memoria zilei de ieri. Agentul verifică fiecare operațiune și păstrează istoricul, astfel încât o încălcare sistemică devine vizibilă cât este încă sistemică, nu când a devenit o pierdere anuală.